Ce am învățat lângă oamenii care primesc un diagnostic

Lucrez cu pacienți oncologici din 2010 și am fost alături de peste zece mii de oameni, iar fiecare m-a învățat ceva pe care nu l-aș fi găsit în cărți.

Prima oră după un diagnostic aduce laolaltă teamă, furie, tăcere și o dorință uriașă de a face ceva, iar toate se pot trăi în același timp. Nu există o reacție potrivită sau una greșită, există un om care are nevoie mai întâi să fie ascultat și abia apoi să primească instrumente.

După aceea ne apucăm de lucruri concrete: somnul, respirația, gândurile care vin noaptea, felul în care vorbești cu cei dragi, curajul de a cere ajutor. Familia are nevoie de același spațiu, pentru că cei care îi însoțesc pe ceilalți obosesc în tăcere.

Dacă tu sau cineva drag treceți printr-un moment ca acesta, vreau să știi că sprijinul psihologic face parte din îngrijire și că poți cere ajutor oricând, la cabinet sau online.